Ma gandesc la acest aspect de ceva vreme.
Cand o anumita persoana incheie o asigurare,acesta nu este fapt de comert in ceea ce o priveste.
Asiguratorul realizeaza fapte de comert,este adevarat.
Daca se ajunge la litigiu,acesta este considerat a fi de natura comerciala(intervine cerinta concilierii prevazuta de codul de pr.civila).
Este suficienta imprejurarea ca doar una dintre parti realizeaza fapte de comert?
Contractantul sau asiguratul dintr-un contract de asigurare cumpara un produs,adica protectia oferita in schimbul primei platite,cu conditia producerii riscului asigurat.
"Venitul"astfel realizat(este mult sa-i spunem asa)nu este impozabil...si practic nu este un castig,acopera doar o pierdere.
Societatile de asigurare au raporturi financiare :sunt intermediari financiari prin aceea ca apeleaza la depozite bancare ,titluri si hartii de valoare pentru realizarea echilibrului intre veniturile realizate si despagubirile ce sunt acordate asiguratilor -isi diversifica astfel activitatea.
De asemenea,au obligatii fiscale care trebuiesc onorate fata de stat.
In concluzie,daca doar asiguratorul realizeaza fapte de comert,este suficient acest aspect iar litigiul este considerat comercial?
Pentru societăţile comerciale de asigurări, operaţiunea de asigurare este întotdeauna faptă de comerţ, asiguratorul fiind societate comercială.
Pentru asigurat, operaţiunea poate avea caracter civil.
În cazul asigurărilor comerciale se va aplica întotdeauna legea comercială. Dacă asigurarea e mixtă, în principiu se aplică tot legea comercială, numai dacă aceasta nu prevede altfel.
Avand in vedere dispozitiile codului comercial, este suficient ca daca una dintre parti este comerciant si/sau raportul juridic este comercial pentru una din parti, pentru ca natura juridica a raportului juridic sa fie comerciala si pentru cealalta parte.drept consecinta, in cazul unui litigiu acesta va fi considerat comercial.
nu am studiat inca cu atentie noul cod civil, insa stiu ca in doctrina europeana acest tip de raporturi juridice (intre un comerciant si un consumator) nu au un caracter comercial pur, ci are o natura juridica intermediara (dreptul consumatorului).
practic din cate am inteles, ar trebui sa existe 3 tipuri de raporturi juridice - comerciale (intre comercianti) ; dreptul consumatorului (intre comercianti si consumatori) si civile.
am inteles ca acest tip de clasificare este (sau ar trebui) preluat si de noul cod civil, insa dupa cum spuneam nu am apucat sa studiez acest aspect. probabil ca exista diverse comentarii la sectiunea codul civil.